Iar mă uit în urmă la anul isprăvit și, ca de fiecare dată când mă întreb ce aș reciti, mă simt cu musca pe căciulă că n-am mistuit decât o parte din ce mi-ar fi plăcut, ca să nu zic din ce ar fi „trebuit”. Cum majoritatea cărților despre care am scris în 2015 au fost traduceri (în ciuda faptului că la fiecare început de an îmi propun să schimb proporțiile), mă voi limita și aici să amintesc traducerile preferate din 2015, cele care s-au așezat aproape de la sine pe raftul din față.
Mai întâi, un top trei. Subiectiv, firește.
Aș începe cu Păpădiile (Humanitas Fiction, traducere de Andreea Sion), romanul nesfârșit lui Yasunari Kawabata, o poveste metaforică a lumii scindate între văzut și nevăzut, între prezență și absență. Carte tulburătoare prin amestecul de frumusețe și întristare. Melancolie, nebunie, rău, vină, erotism, fatalism, tristeţe, frumuseţe, fragilitate, cruzime, eșecul comunicării, limitele cuvintelor, idealuri, efemeritate, obsesie, spaime, refugii, moarte – sînt doar o parte dintre balansările dedalice în care se tot zbat personajele.
De la Polirom, aleg Rugul lui György Dragomán (traducere Ildikó Gábos-Foarță). După romanul cu un succes impresionant – Regele alb (publicat în 1995, tradus în aproximativ 30 de limbi), în 2014 scriitorul maghiar a publicat Rugul, în care tematizează, dintr-o altă pespectivă, tot comunismul românesc, în prezent autorul lucrând și la ultimul volum al trilogiei prefigurate. Dacă Regele alb avea ca protagonist un băiețel de 11-12 ani care trăiește în plin comunism ceaușist (1970-1980), Rugul are în centru o adolescentă ce resimte consecințele tragice ale aceluiași comunism în primii ani de după Revoluție. Vârsta Emmei permite o receptare nici pe de-a-ntregul inocentă ori lipsită de luciditate, nici contaminată de prejudecăți, alături de înțelegerea rațională așezându-se și intuiția esenței aparentului insignifiant. Paginile se lasă citite într-o manieră hipnotizantă, cu atât mai mult cu cât luciditatea observației sociale și psihologice se amestecă organic cu magicul crescut din gesturile mărunte ale fiecărei zile.
Legile frontierei, recentul roman al lui Javier Cercas (Humanitas Fiction, traducere de Cornelia Rădulescu) se numără, de asemenea, printre preferate. Realitatea epică a cărţii surprinde o lume a violenţei, a mizeriei, a sărăciei, a generaţiilor sacrificate după căderea lui Franco. Povestea lui Cercas se întinde de-a lungul a treizeci de ani, urmărind transformarea adolescenţilor revoltaţi în nişte adulţi care nu au scăpat nicio dată de experienţele tragice din adolescenţă. Nu doar graniţa dintre bine şi rău este pusă în discuţie, ci şi aceea dintre adevăr şi mit, dintre realitate şi ficţiune, romanul fiind şi o poveste a scrierii acestuia. Roman de dragoste, de aventură, istoric, de investigaţie socială (aici intrînd şi demascarea mecanismelor de manipulare din presă), Legile frontierei e o carte a traumelor etice şi politice, scrisă într-un ritm alert şi incisiv, în care povestirea se întretaie cu scurte pasaje reflexive (care accentuează psihologia unei generaţii aflate la răscruce de drumuri) ori cu detalii de mediu social.
Dar din aparițiile anului 2015, îmi vin în minte o sumedenie de alte cărți grozave. De la Humanitas aș aminti Evreii și cuvintele, cartea-eseu scrisă de către Amos Oz și fiica acestuia, Fania Oz-Salzberger (traducere Ioana Petridean), David Mitchell cu Omul de ianuarie (Mihnea Gafița), Cees Nooteboom – Pierdutul Paradis (Gheorghe Nicolaescu), Dylan Bob – Cronica vieții mele (Dan Silviu Boerescu), Evgheni Vodolazkin – Soloviov și Larionov (Adriana Liciu), Patrick Modiano – Orizontul (Marieva Cătălina Ionescu), Yōko Ogawa – Profesorul și menajera (Anca Focșeneanu), Hélène Grémillon – Tangou pentru Lisandra (Simona Brînzaru), Anthony Burgess – Moartea la Deptford (George Volceanov), Éric-Emmanuel Schmitt – Femeia în fața oglinzii (Daniel Nicolescu).
De la Polirom, adaug pe raft Ian McEwan – Legea copiilor (Dan Croitoru), Juan Gabriel Vásquez – Zgomotul lucrurilor în cădere (Marin Mălaicu-Hondrari), Elif Shafak – Ucenicul arhitectului (Ada Tănasă), Harper Lee – Du-te și pune un străjer (Ariadna Ponta), Umberto Eco – Numărul Zero (Ștefania Mincu), Salman Rushdie – Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți (Dana Crăciun), Margaret Mazzantini – Splendoare (Gabriela Lungu), Rabih Alameddine – Femeia de hârtie (Mihaela Negrilă).
De la Editura Univers, pun deoparte Cees Nooteboom – Ziua Morților (Luminița Bobu), Silvia Ocampo – Promisiunea, precum și Furia și alte povestiri (Lavinia Similaru), Iván Repila – Băiatul care a furat calul lui Attila (Simona Sora), Michael Kumpfmüller – Splendoarea vieții (Iulia Dondorici), Ali Smith – Cum să fii și una și alta (Carmen Scarlet), Lucy Dillon – Căței pierduți și oameni singuri (Celia Ilieş).
M-am bucurat și că Editura Art a continuat seria de autor Julio Cortazar cu Toate focurile, focul (Luminița Voina-Răuț) – așteptăm de ceva timp și Axolotul. Povestiri cu cronopi şi glorii –, dar și seria de autor Bohumil Hrabal cu Trenuri cu prioritate, Lecții de dans pentru vârstnici și avansați, Bambini di Praga – (Corneliu Barborică).
Cam astea sunt traducerile datorită cărora, pe lângă alte repere, anul 2015 nu mi s-a dus degeaba. Mai adaug și convingerea că multe alte edituri și cărți rămân nemenționate aici, deși ar fi meritat. Dar rafturile sunt primitoare și cum un an încheiat nu înseamnă și o graniță a lecturii, selecția mea se cere, firește, rotunjită.
Sursă imagine principală
The post 2015. Traducerile de pe raftul din față – Dana Jenaru appeared first on Bookaholic.